Festivalul Enescu (11) – Bronfman, Mehta / Israel Philarmonic Orchestra

20 septembrie 2011 | Sala Palatului
 
Enescu – Uvertura de concert pe teme în caracter popular românesc op. 32
Brahms – Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră op. 83
Mahler – Simfonia a V-a

Yefim Bronfman, pian
Zubin Mehta
Israel Philarmonic Orchestra

Ce noroc pe mine, să isprăvesc cu Festivalul exact așa cum m-am apucat: cu o simfonie de Mahler. Așa cum va decurge, poate, și din ultimele rânduri, rămâne o mult afectivă experiență. Cu destule variabile – fără timp de ritual, ca prima dată (zile înainte de pregătire sufletească, de parcă a Șasea ar fi fost unicul rost, revizuiri de înregistrări și versiuni, meditări sau proiectări ale posibilelor transe, doar ca într-un final să pic înapoi în aporie), venind după 12 sau 13 zile vlăguitoare sub formă de ultimă dorință, sortită a fi o audiție mult mai spetită, mai la limită, mai cu auzul afundat și capul vărzos – dar și cu unele constante: după Londra, o altă nu-chiar-orișicare-ți orchestră. Strașnic.

Înainte, însă, de orice vertij și absorbire-a-sinelui pricinuite de simfonie, să nu uit de al doilea concert cu Mehta și Israel, unul mai pestriț, încărcat și complicat. Seriile de două concerte își au întotdeauna o imuabilă, închegată valență. Cele 24 de ore dintre pot face negreșit o diferență. N-am simțit-o nicicând la fel de puternică, la nicio altă orchestră față de Israel. Mariinsky, pieptiși cu ce au pus la cale, dar în ambele zile atât de forte, încât (exceptându-mi ifosele legate de ce-au făcut cu Mussorgsky) să nu devenim selectivi. Concertele Staatskapellei, și mai evident egale în compoziție și momentum . Sărind o zi cu Londra sau Liverpool, nu pot merge mai departe cu exemplele.

Aici, înainte de toate, un program mult mai istovitor, mai puțin lesnicios, mai dens, mai vicios decât regalul Ceaikovski, expunând un concert și o prestație deopotrivă vârtoase și tras-încordate. Read the rest of this entry »

Tags: , , , , , ,

Festivalul Enescu (10): Repin, Mehta / Israel Philarmonic Orchestra

19 septembrie 2011 | Sala Palatului
 
Ceaikovski – Andante cantabile op. 11
Ceaikovski – Concertul pentru vioară și orchestră op. 35
Ceaikovski – Simfonia a IV-a op. 36

Vadim Repin, vioară
Zubin Mehta
Israel Philarmonic Orchestra

Iată-l. Iată că-i sosii clipa. Concertul desăvârșit. Desăvârșit conceput, cel puțin. Dacă ar fi vreodată un moment potrivit să-ți închipui că un concert poate să-și aibă ”sunetul”, măiestria aparte, acesta e; iar de se poate susține că există o artă și fixarea unui repertoriu de concert, cu ansamblul potrivit, cu artiști venerați, atunci acesta, pe hârtie, ar fi fără cusur.

Prestigiu ce pare pe gustul Filarmonicii; nimic mai prejos de excelență. Declarate ”programe pe măsura calităților artistice ale Orchestrei” (Mahler, Ceaikovski, Webern, Iberia, Les Préludes); festivalurile și sălile de concert mari, luate la rând (RAH, Lucerne, Dresden – și bănuiesc că ne surâde și nouă, acum că-i avem din nou pe scenă, nu?); cei mai distinși soliști (Gabetta, Buchbinder, Bronfman, Repin, Shaham – de care îmi aduc aminte, în concertul lor tulburat politic de la Proms, oprind suflarea cu Concertul de Bruch). Ea însăși, Orchestra. Croială aniversară, la 75 de ani. Seducătoare, părută vechie (nefiind cazul) față de alte orchestre de la Festival. Read the rest of this entry »

Tags: , , , , ,

Festivalul Enescu (9)

Încă una în acest format? Trei concerte complet diferite? Zău așa!

17 septembrie | Ateneu

Sâmbătă, cinci fără un sfert după-amiaza și pe trepte sau între coloane la Ateneu văd mai multe cupluri ce-și fac pozele de însurăței, decât spectatori stând la o țigară, așteaptând sau îndreptându-se spre intrare. În foaier, până sus, în sală, pretitundeni, tihneală. Nici măcar muzică de apel. Jumătate de scenă. Scaune încă goale, într-o răsfrângere minimalistă a celor de partea noastră. Fără camere, fără crainici sau tălmăcitori. Public ce se strânge lent. – din opt sute, de atâtea concerte încoace, maxim o sută ce onorează. Șuetă în spate: ”Cine-s ăștia, care cântă?” ”Stai să mă uit. Kappa-… karma-… kammer-… karm- nu, stai să-mi pun ochelarii…”

”…Ah, Camărăansambl-n!”

Muzică [virgulăpauzăcomărespiro] contemporană. Nobody cares.

Read the rest of this entry »

Tags: , , , , , , , ,

Festival Enescu (8) – supliment

Zi liberă de la concerte (deși a presupus curata folíe de a nu fi mers la Wiener Philarmoniker cu Welser-Möst) și încă stau pe gânduri de următorele două mă vor inspira să scriu ceva despre. Printre urmare, menționez acum, pe scurt (eh, cât de cât), alte concerte la care am fost.

10 septembrie | Sala Mică a Palatului

Sâmbăta trecută, un bilet în plus pentru concertul de dimineață de la Sala Mică a Palatului, acea sală care, nici măcar cu promisiuni deșarte din an în an, nu va ajunge, probabil, la rând cu îmbunătățirile. Uitasem de acum doi ani recluziunea sa în muzeu, spațiul igrasios de sală de cinema în care intri, rândurile de scaune infinite și fără niciun relief, priveliștea rulourilor pe post de căptușeală, respectiv a blocurilor lemnoase în formă de granit fixate până la tavan, neonul gigant deasupra scenei sau complentarele ferestre de ventilație de pe peretele din fundal.

Dar divaghez; asemenea inestetică este dincolo de subiect; sigur că poate degrada acustica, dar, ca întotdeauna, fingers crossed. Eram și mai complexat de perspectiva unui concert cameral, un gen față de care n-aș putea fi mai insensibil. Mai mult: Octete (Lachner, lesne-de-urmărit, poate prea formal-riglat, totuși eflorescent) și Dixtuoare (Enescu). De bună credință entuziasm pentru Bläserensemble Sabine Meyer. N-a fost un concert strălucitor, însă încă îl rețin drept unul plăcut, cu puțin din Scherzo-ul atractiv sau rusticul sfârlit/vălurit din Enescu sunându-mi și acum în cap. Ca în multe alte interpretări de Enescu de la acest Festival, prima mișcare a Dixtuorului, jertfă pentru a se deschide ulterior, în sunet și în înțelegerea partiturii. Și de ce nu, Moderement a fost încântător. Read the rest of this entry »

Tags: , , , , , , , , , , , , ,

Festival Enescu (7): Gaffigan / Orchestra Națională Radio

15 septembrie 2011 | Sala Palatului

Debussy – La cathédrale engloutie (orch.)
Messiaen – Turangalîla-Symphonie
 
Peter Donohoe, pian
Cynthia Millar, ondes Martenot
James Gaffigan
Orchestra Națională Radio

Disclaimer? Nu am de gând să o iau pe ocolite: următorul concert a fost mizerabil. Țipător contrast față de toate cele dinainte, dar cam așa mi-am zis și eu. Pe cât de înverșunat voi fi scris, vine totuși cu multă reținere. Gândurile nu sunt agreabile, lectura nici pe atât, dar, în suita relatărilor de la Festival, nici nu vreau să îl fac uitat.

Read the rest of this entry »

Tags: , , ,

Festivalul Enescu (6): Barenboim / Staatskapelle Berlin

 13, 14 septembrie 2011 | Sala Palatului
 
Mozart – Concertul pentru pian și orchestră nr. 24 KV 491
Bruckner – Simfonia a VII-a
 
Mozart – Concertul pentru pian și orchestră nr. 22 KV 482
Liszt – Simfonia ”Dante” S109
 
Daniel Barenboim, pian
Corul de Femei al Filarmonicii ”George Enescu”, dir. Ion Iosif Prunner
Staatskapelle Berlin

Pare să continue la nesfârșit. Una după alta, din nou și din nou. Mai are rost să menționăm vârful de sezon în care ne aflăm? Încerc suficiente conexiuni prin însemnările mele, dar toate întru hașurarea acelui ceva incredibil. Să mai recapitulăm? Zacharias, trei seri. Rușii cei mai ruși, două. Acum Barenboim. Rareori în festivalele altora, așa mari nume și mari reprezentații, în succesiune – asta ca să las să-mi scape un rar compliment. Și mai, succesul dincolo se lovește de regulă de ”standarde”. Nu zic că nu le-am avea pe ale noastre. Sau poate că da. Oricum, suntem absolut dominați de toate ce se petrec. Suntem ahtiați. N-am mai văzut așa ceva: ovații limitrof zănatice și delirante; urale răsunătoare; de nepătruns, muținde de critică (deși urmează și ea cu ale sale rezoane) aprecieri.

Șiret Barenboim! Read the rest of this entry »

Tags: , , , , ,

Festivalul Enescu (5): Gergiev / Mariinsky Theatre Symphony Orchestra

11, 12 septembrie 2011 | Sala Palatului
 
Wagner – Uvertura “Tannhäuser”
Scriabin – Prometheus op.60
R. Strauss – Ein Heldenleben
 
Shchedrin – “Naughty Limmericks” (Concertul nr.1 pentru orchestră)
Enescu – Simfonia a III-a op.21
Mussorgsky-Ravel – Tablouri dintr-o expoziție
 
Alexandr Toradze, piano
Valery Gergiev
The Mariinsky Theatre Symphony Orchestra

And now for something completely different!

15 minute de aplauze, pe puțin, preconizate pentru Tablouri. Nu departe de adevăr, doar e piesa din program de, mai mult decât considerabil, o popularitate suficient de repercutantă și cu, mai mult decât posibil, o interpretare ”suficient” de mortală din partea lui Mariinsky, cât să fie un hit răsunător și o lovitură de grație dată unui public atât de perplex, uitând de orice precedență. Dar eu zic nici să nu ne îmbiem doar cu atât și să neglijăm duiumul câinos post-romantic și modern, la scală epică, în acest răstimp de două seri – feblețe pentru mine, cam.

Combinând opticile, tot ne iese debutul unei săptămâni capricioase de mărie simfonică. Primul concert a picat și la capătul weekendului (cel puțin cât m-am pronunțat eu astfel asupra lui) clasic și distins, mulți mergând la ultima reprezentație a ”cameralei” lui Zacharias după ce au fost zguduiți de ”saudații” lui Gergiev. Noi numim asta în muzică (deși termenul n-ar trebui să-i fie cuiva prea vag) conjuncție. Isprăvire – suflu nou. Iar Mariinsky au cam definit un standard înalt următoarelor mari orchestre. Sună a semeție, cu toate elogiile deja adunate grămadă, aici și prin multe alte părți, dar cam așa e.

Read the rest of this entry »

Tags: , , , , , , , ,

Festivalul Enescu (4): Zacharias / Orchestre de Chambre de Lausanne

10 septembrie 2011 | Ateneu
 
Schumann – Arabesque op. 18
Schumann – Concertul pentru pian și orchestră op. 54
Schumann – Simfonia a III-a “Rhénane” op. 97
 
Christian Zacharias
Orchestre de Chambre de Lausanne
 

Măi, ce zi a fost! (pentru cititori, asta fiind sâmbăta care a trecut). M-aș putea referi numai la cât de încordat poți deveni pe parcursul unei zile la Festival, mult valabil de când am adăugat și matineul Sabinei Meyer de la Sala Mică a Palatului, lăsând în întregime deoparte programul vocal-simfonic al lui Rozhdestvensky. Dă roade, dar te și roade adânc – iar aici puteți singuri spune unde vine spiritualul și unde pică trupescul. Mă pot blama pentru o după-amiază irosită în încercarea de a risi acel puzzle care a fost prima recenzie la Zacharias (riscând să las o ”neterminată”, nedemnă de orice conotație muzicală clasică, cu o oră înainte de a pleca la Perahia). În schimb, mi-a priit o seară blândă și delectabilă, nicicând îndepărtându-mă din zona Ateneului, prinzând ceva din concertul lui Leșe, apoi chiar Big Band Radio (amestec cuvintele aici?) în Piața Festivalului. În esență însă, s-a întins cu satisfacțiile de la 5pm la 1am. Read the rest of this entry »

Tags: , , ,

Festivalul Enescu (3): Perahia / Academy St. Martin in the Fields

10 septembrie 2011 | Ateneu
 
Händel – Suita din opera “Alcina” HWV 34
Mozart – Concertul nr. 27 pentru pian și orchestră KV 595
Haydn – Simfonia nr. 101 ”Ceasul” HOB. I:101
 
Murray Perahia
Academy of St. Martin in the Fields

Scandal la Ateneu! De parcă n-ar fi îndeajuns de multă buluceală și roire la intrare (am menționat asta și ieri, dar concertul de acum a fost la fel de ”șme”) sau întârzieri de concert câteva minute în plus, din pricina aceleiași mulțimi ce se urcă și instalează silnic în sală, se pare că nici locurile rezervate nu sunt sigure. ”GET OUT OF MY SEATS!” răcni un american, odată ce s-a revoltat în atenția tuturor. Câteva momente mai târziu, lumea se găsea să aplaude, aproape pe jumătate pe cât apreciaseră prima piesă a acestui concert d’après-midi; deprimantă chestie, căci, în ciuda neînțelegerilor sau chiar a vizibilei neghiobii din partea celui inculpat, nici atâta pizmă și orgoliu deschis nu mi-a fost dat să văd pe la festival, în toți acești ani.

Întâmplare total nefericită, desigur; nici că distinsul și-a înfrânat năduful până la scurtul interval nu-mi vine să-i mulțumesc (deși, slavă); sper că a trecut cu bine de la a face circ la a-i aclama, profund mișcat, pe artiși. Regret și eu că am ajuns să vorbesc despre asta. Însă la concordia de la Ateneu, pretutindeni și în orice, sugerată ieri nu contribuie, pare-se, chiar toți.

Să revenim la ale noastre. Read the rest of this entry »

Tags: , , , , ,

Festivalul Enescu (2): Meneses, Zacharias / Orchestre de Chambre de Lausanne

9 septembrie 2011 | Ateneu
 
Schumann – Allegro și introducere pentru pian și orchestră op.134
Schumann – Concertul pentru violoncel și orchestră op. 129
Schumann – Simfonia a II-a op. 61
 
Antonio Meneses, violoncel
Christian Zacharias
Orchestre de Chambre de Lausanne
 

Îmi imaginez că oricine cuprins de sensibilitate, de nu și complinitor de entuziast sau meloman, a plecat aseară de la Ateneu, chiar și fiind numai prima seară din cele trei ”midnight delights” la rând în compania Orchestre de Chambre de Lausanne, foarte inspirat, însuflețire dăinuindu-i mai mult, părăsindu-l mai agale (eu, în plus, mă rog și pentru un alt fel de inspirație, acum când mă solicit înspre ore tot mai târzii ale nopții, creionând aceste texte, dar asta e altă treabă). Desigur, trebuie admisă și partea de gală în toate ceste, cu rafinamentul ”suiss-romand” al muzicii impur preluat de toți veniți să-și exerseze cât mai stilat valma pe unica poartă apertă a Ateneului, pregătiți cu replici savuroase de bârfă culturală și avizi savurării unui pahar de vin alb de-a lungul audiției.

Altminteri, am surprins armonie în aproape toate. Îmi vine să o zic într-un mod cu totul nostim. Până și muzica de apel suna mai afabil, fără izul de convocare. Pe scenă, pe pupitrul prim-violoncelistului, partitură deschisă la prima pagină, într-un bronz de veche ediție Breitkopf & Härtel, parcă asortându-se cu bun gust la tot restul de decor.

Read the rest of this entry »

Tags: , , , ,