Urma mea pariziană
Dacă nu vine muntele la Mahomed, vine Mahomed la munte.
E complicat de explicat cum concertul Urma de aseară, din inima Parisului, a fost primul meu concert Urma. Cu atât mai mult cu cât Urma este prima formaţie românească pentru care am deschis a door to my world. Fusese dragoste la prima auzire. Prin vara lui 2004 remarcasem că în semnătura de pe forumuri a Oitzei Roz – personaj acum legendar al onlainului indigen – apăruse “Urma & Kumm addicted”. Consecinţa Stufstock-ului nr.2, din câte îmi amintesc. De Kumm ştiam (“Miez de zi”, “1000 de chipuri” sau “Dictionary” se dădeau în bărci la radio atunci), de Urma nu.
Aerul tare intrat pe uşa deschisă Urmei mi-a tăiat respiraţia. O muzică şi o atitudine altfel: “fără compromisuri”. Un proiect instrumental de o “curăţenie” radicală, poveşti şi voci care mă atingeau într-un mod de neconceput, foşnetul brizei pe plajă şi gustul mării, murmurul oamenilor frumoşi din jur şi clinchetul paharelor pe bar, sentimentul de comunitate şi încrederea că putem schimba ceva – începând cu noi înşine. Toate, lucruri la care puteam adera integral, mai ales că Urma se voia un proiect colectiv, deschis oricui vrea să se alăture pe drum.
Din păcate, am înţeles greşit adeziunea asta. Rămas la distanţă (credeam că mersul la concerte e promiscuitatea deplină), cu muzica “dată jos de pe net”, nu am “investit” nimic, de fapt, în Urma şi nu am perceput nici cât de mult aş fi putut primi înapoi. Abia mai târziu am luat pârghia în mâini şi mi-am răsturnat universul de valori; aşa am simţit cât de mult îmi lipseau din viaţa mea. Am luat-o pe drumul Urmei când Urma nu mai exista.
………………….
Cu concertul Urmei de la Paris, am închis bucla, sosind acolo de unde trebuia de fapt să pornesc. Ce poveste de dragoste e aceea fără o întâlnire, exclusiv de la distanţă?
Concertul de aseară a fost minunat. Grădina cochetă a elegantului hôtel ultra-central a primit cam 300, poate 400 de invitati, dintre care jumătate veniseră special pentru Urma. Atmosfera a fost surprinzător de relaxată şi primitoare; fără controale şi priviri încruntate, de instituţie a statului român. Aproape doar tineri. Şi deşi “s-au dat” cârnaţi şi bere, lumea nu s-a năpustit, ci a stat frumos la coadă 
Cântarea a început la lumina zilei, simplu şi fără efecte de prisos. Mi-am încercat norocul la pozat cu aparatul cel nou, pe care încă nu-l prea ştiu, şi imaginile ieşite mi-au confirmat ceva doar bănuit. O prezenţă diafană şi spectrală, mult mai mult decât suma celor 7 persoane de pe scenă, se producea în faţa noastră. O apariţie la care am luat cu toţii parte: cei de pe scenă, cei de iarbă, şi, cred, şi corpul colectiv al tuturor fanilor şi membrilor Urma din 2004 încoace. Cel mai frumos şi mai strălucitor fenomen al culturii alternative româneşti – cu toată modestia
S-au cântat Off My Wave, In Your Arms, Comfort, How Long Does It Take, This Time, So Long, All Wrong, Lonely Pub, Speed, Cowboy, Terminus, A Door To My World şi Cine iubeşte şi lasă. Şi au curs ca “unse”. Sonorizarea a fost bună, şi cu excepţia basului, care doar se auzea, însă fără timbru, totul s-a auzit curat şi echilibrat. Piesele sunt, aşa cum ne-am obişnuit deja, re-aranjate radical. Chitara lui Jimmy Cerchez vine prima peste structura veche şi se aşează bine de tot acolo. Stilul lui şi temele/motivele cu care contribuie îmi aduc aminte de rock-ul psihedelic, dar şi de soul/funk şi de The Edge din perioada The Joshua Tree. Discreţia şi bunul gust sunt cuvintele de ordine în ceea ce-l priveşte pe Jimmy, şi totuşi aseara a avut trei scurte momente de solo pe care nu le ţin minte din filmările de concert recente şi care “promit”. Percuţia lui Ati de Chile vine în continuarea tendinţei inaugurate în trupă încă din 2005 de diversificare a secţiunii ritmice, de astă dată contribuind decisiv la reorientarea stilistică spre un melting pot de “classic Urma”, soul, funk, latin jazz, world fusion şi teme melodice orientale (pentru astea nu bag mâna-n foc, dar aşa mi s-a părut). Catrinel e foarte simpatică pe scenă şi reprezintă un plus de “imagine” evident. Ea e însă în postura “ingrată” de a avea de cîntat linii vocale create pentru o voce puternică pe “înalte”, în timp ce vocea ei e una de timbru cald şi profund. Succesul “implantului” ar trebui, cred, evoluat pe baza pieselor noi. Nu am cum să dau un verdict deja, dar îmi place ce am auzit. Spre sfârşitul concertului a fost chiar un moment în care Catrinel a luat “conducerea” şi m-a lăsat cu gura căscată. Luis Palomino, cu jazz-ul şi latino-ul în sângele lui de cubanez, e perfect pentru job. Şi el are uneori de compensat pentru lipsa clapelor de pe Trend Off, cum ar fi pe “A Door To My World”, care a sunat însă excelent.
Fundaţia rămâne aceeaşi. Melodiile încă mă fac să mi se umezească ochii – în special la This Time sau You Can Buy Me With A Coffee. Iar transplantul de muzicieni şi idei noi îşi demonstrează viabilitatea pe Terminus, care are atât forţa emoţională a Urmei de pe Nomad Rhymes, cât şi rafinamentul cool şi colorat al Urmei noi.
Mani, Domi si Erhan au fost sufletul petrecerii, din punct de vedere muzical şi nu numai. Patima cu care cântă e contagioasă, şi îmi spune că e vorba de mult mai mult decât un “nou început” pentru Urma. Patosul de pe scenă m-a inspirat pentru o şedinţă de portrete ale pasiunii pentru muzică şi cântat.
O suprapunere de patos şi suavitate care înseamnă exact Urma.
Şi mai rar un public atât de receptiv. “Urmişti”, “furmişti”, sau nu. S-a dansat, sau, de fapt, nu s-a dansat, a fost un ritual de iniţiere. Amfitrion perfect, Mani a comunicat toată seara şi, la un moment dat, a luat publicul pe scenă.
Am încercat şi câteva filmări. Din păcate, deşi imaginea pe care aparatul nostru de fotografiat o captează e superbă (HD), sunetul e execrabil. Recomand vizionarea cu sunetul dat spre minimum. Iar după ce apăsaţi Play, nu uitaţi să schimbaţi în dreapta jos din 360p în 720p (HD). Există şanse să vă regăsiţi, frumos unduitori, prin imagini.
“Un tobar, daca nu e puţin nebun, nu e bun”.
“Please, somebody is making a clip now, and I will be embarrassed in front of my parents because my audience is not playing with me!”
Din nou spre surpriza mea, Urma chiar nu venise să facă act de prezenţă. De obicei, concertele gratuite înseamnă prestaţii scurte, sonorizare proastă şi un sentiment stânjenitor de “nu aşa”, “data viitoare, în condiţii propice” etc. S-a cântat două ore. La bis au fost What Are Friends For, Buy Me With A Coffee şi din nou Terminus. Un final extraordinar în care empatia reciprocă a fost atât de puternică, încât, în timp ce mă topeam, am avut senzaţia scena se va rarefia în eter – şi aşa a fost.
Final deschis. După ce ne-am încrucişat drumurile, “noua Urma” va continua să cânte şi să construiască o nouă comunitate de afinităţi elective, cât despre mine, ei bine, după o experienţă de regăsire atât de reuşită, intru la “recuperare”. Ne vedem când mai avem de lăsat o urmă. The future holds unlimited possibilities…
TERMINUS.
Albumul foto integral se poate vizualiza integral ca slideshow aici. Iar pentru filmari cu adevarat bune de la un concert Urma de dupa reinfiintare, incercati aici (playlist-ul e asemanator celui de aseara).
Mie mi s-a parut o formatie “de duzina” sincer, dar au cantat frumos.
Carnaciorii au fost cam picanti iar berea URSUS s-a terminat cam repede.
Ceea ce a fost frumos dupa parerea mea este ocazia de a se intalnii multi
romani la un loc.Asta mi-a placut de fapt cu adevarat.
Salut.
A fost ok muzica lor. Nu despre asta e vorba in cele cateva cuvinte pe care vreau sa le spun.
Mie mi s-a parut insa teribil tot abuzul acela de limba engleza. Haideti acum, era o petrecere pt romani,
la Ambasada Romaniei. Daca ar fi vorbit franceza as fi inteles. Dar cu engleza a fost exagerat de 2 ori. O data la nivel cantitativ , o data din punct de vedere… hm… etic, de bun simt. Dupa ce a demonstrat ca stie, caci uneori mi se parea
ca asta e de fapt ideea, era un anumit soi de emfaza la mijloc, putea sa o lase balta. Romanii mizeaza uneori prea mult pe snobism. Dragilor, n-a cantat pentru noi, a cantat pentru partenerii nostri, pentru prietenii nostri care au venit cu noi: englezi, nemti, chinezi etc.
Ar fi putut sa gaseasca o cale de mijloc, sa cante pentru toti de acolo,
Mi s-a parut de prost gust. Trebuia sa aiba demnitate, sa nu cada in cel mai compensativ, beatificant inconstient posibil si sa-si imagineze ca este un concert mondial. Caci pana la urma, ceva ce era pentru altii, pentru romanii de acolo, a devenit ceva pentru ei. Un egoism mascat, o imbatare cu imagine proprie, asta a fost. Nu trebuia sa tina prelegeri cu I love Romania, dar sa poti sa suporti marginalitatea limbii de cateva ori macar nu cred ca e un sacrificiu prea mare. Insa ce-ar mai fi inteles din toate astea mult invocatii vecini? Ar mai fi stiut ei cu cine au de-a face?
In fine. Imi pare cumva rau ca spun lucrurile astea si iti stric bucuria, Alexandru. Ia partea care trebuie din ele. Mie insa imi place sa separ lucrurile. Urasca ideea ca un politician trebe musai sa fie standardul de moralitate, ca o vedeta tv devine inevitabil un model etc. Sa pastram realitatii nivelurile ei, discontinuitatile necesare. Deci. Ia ce am spus ca un discurs despre comportamentul lor la concert. Si si aici, un anumit strat din comportamentul lor. Traiasca relativsmul!
O zi frumoasa!
nota: pentru corectitudinea informatiei sunt 7 muzicieni!
o recenzie foarte pertinenta si frumos scrisa.
muzica e un limbaj destul de international
Multumesc, Andu, pentru cronica.
Am avut mari emotii in timp ce-o citeam.
Foarte frumos.
Si foarte de acord cu babylonoise.
@Ama: m-ai prins, n-am fost niciodata prea prieten cu matematica!
@Adriana T: nu putem sti ce li s-a zis despre componenta publicului. Oricum, te inteleg, intamplarea asta a atins un punct sensibil pentru tine si reactia ta fiind onesta isi are locul ei sub soare
Apropo, proiectul Urma e mai mult un proiect etic decat unul muzical; etica artistica si nu numai.
@TCI: asa e, n-as putea zice despre Urma ca e “cea mai” in vreun domeniu, e doar foarte, foarte speciala pentru cativa intre care ma numar. Ma bucur ca ti-a placut!
@babylonoise: tx bro
@oitza: tu esti de vina pentru tot. locul din capul paginii ti se cuvine. apropo, eu cred ca meritul cronicii asteia e in poze, nu in cuvinte, dar na, sarumana
nu-i bai… mi-a placut pozitia ta in articolul de fata si am zis ca asa e fain pentru corectitudinea informatiei
@TCI: Urma, formatie “de duzina”? Cred ca ar trebui sa ii mai asculti, pentru ca sunt geniali.
Deci de asta mi-a placut concertul, a fost cred ca al treilea..dupa inceputul de prin Regie 2003 cand gaseam un folder ciudat cu Urma la caminul lu` varamiu. Dar a fost cel mai intim. De ce?
Datorita faptului ca erau prea putini si prea multi …sa spun tarani? suna urat…hai sa spun neinitiati care venisera sa se imbuibe cu mancare si sa bea, (pe cand in romania sunt greve peste greve), in fine nu intram in politica…
Urma a fost intim din cauza si datorita acelora care au spus ca e de duzina. Trist….
Aplauze și din partea mea.
Multumim mult, ne-am simtit foarte bine. sper ca s-a si vazut:)
ps. n-ar fi rau sa existe macar “o duzina” de trupe ca Urma in Romania.Don’t you think?Nem gondolod? Nu crezi?
Eu cred ca toate formatiile au fost candva “de duzina” inainte de a fi sa zicem “consacrate”.
In alta ordine de idei nimic nu dureaza o vesnicie pe lumea asta si
cam totul se uita de la o vreme inclusiv celebra formatie “Urma” din gradina de la Ambasada.
Sa nu uitam ca in fata lui Dzeu toti suntem la fel de prosti deci cred ca e aiurea sa crezi ca
multi romani “invitati” sunt tarani doar pentru faptul ca au mancat carnati si au baut bere.
Cred ca ar trebui respectata toata lumea chiar si taranii si nu numai …
1. Nu ma refeream ca sunt tarani ca au venit si au mancat si baut bere, ci ca au spus ca urma e de duzina, nu vreau sa ma cert pe tema asta..
2. Cand am afirmat sa manance si sa bea bere, ma refeream ca e foarte jignitor sa faci asemenea “ospat“ cand in Romania se taie salariile cu 25%. Dar inca odata nu ma cert pentru aceste lucruri.
Aproximativ de acord cu Alex. Cand am intrebat organizatorii de ce nu a fost promovat evenimentul mi s-a spus ca nu au fost fonduri. Pai bineinteles, daca te pui sa dai mese care nu-si au locul..
Faptul ca cei de la Urma vorbeau engleza, Ama, mie mi se pare foarte ok, pentru ca nu tot romanul stie sa lege propozitii intregi in franceza. Doar n-o sa se puna sa invete si germana, si spaniola, si chineza pentru ca sa poata vorbi pe intelesul fiecarui public. Si daca sustii ideea de interculturalitate, o sa vezi ca engleza e limba de mijloc, adica cea in care ai sanse sa fii inteles de catre majoritatea celor din public. Pentru romanii din noi au cantat “Cine iubeste si lasa”, si mi se pare mai mult decat destul, avand in vedere sentimentele trezite de melodie.
Domi, trupe “ca” Urma mai exista..Mai este Blazzaj, Kumm, Tony Cliftones (fost Melting Carousel) si altele care nu-mi mai vin in minte acuma. Sunt toate trupe care merita ascultate si promovate.
Cat despre ideea de “Urma – trupa de duzina ” , eu zic ca versurile lor vorbesc tocmai despre contrariu.
Si uite asa am incurcat toate “oitzele”. Pe AdrianaT cu Ama, pe TCI cu Domi. Scuze!
indeed u did….
Buna,
Am facut si eu niste poze si cateva filme, in care sunetul este mult mai bun:
Terminus:
www.youtube.com/watch?v=Q6wWM8Atyeo
Perfect spot:
www.youtube.com/watch?v=DoqttTPNmLs&feature=related
How long does it take:
www.youtube.com/watch?v=GOKCoumPLPM&feature=related
Buy me with a cofee:
www.youtube.com/watch?v=bKItgsxapa8&feature=related
Si poze:
www.facebook.com/#!/album.php?aid=61789&id=1515457990&ref=pb
Enjoy !
Remus, multumesc mult! Foarte faine inregistrarile, se aude brici. Ai fost chiar langa Alex si mine
Atunci n-am auzit, dar pe baza filmarilor pot sa zic ca ai o voce foarte buna 
LOL, multumesc, o sa ma inscriu la Star Academy
)).
Mai am si alte inregistrari, insa nu am recunoscut melodiile. Recunosc, nu eram prea sigur de URMA, dar m-au convins dupa acest concert, deci “I’m new in the business”.
Super. Am vazut care e contul tau de YouTube, daca mai urci si alte filmari o sa primesc o notificare si o sa iti las un mesaj cu titlul. Ar fi tare fain!