harmonium.ro

Nu este nimic în neregulă cu radioul dumneavoastră. Nu încercați să schimbați frecvența. Noi controlăm transmisiunea…

N-am venit să vă colind de sărbători, sunt mai mult un Grinch sadic și pe jumătate nebun. În funcție de percepție, vor fi justificate în continuare experimente muzicale și exprimări radicale din ultima jumătate de secol, însă la fel de bine ele pot fi capetele de acuzare întru condamnarea acelorași demersuri. Dar mai bine să nu facem un scop din asta acum. Sunt greu de spicuit puncte tari și slabe, se supune cu siguranță încercării (cu un hazard al primei impresii ce trebuie ocolit) o muzică imposibil de parcurs într-o perioadă rezonabil de compactă, o artă deseori indiferentă gusturilor comune, standardelor conservate și sentimentelor personale.

Scriind și dintr-un motiv personal, îmi rezum un an concentrat pe muzică electronică, electro-acustică sau, poate mai simplu de gândit, avangardă sonoră, experiență ce s-ar putea la fel de bine să se prelungească sau să mi se pară că a ajuns la un punct în care nu mai pot fi impresionat așa de mult – așadar, anul deschiderii totale către muzica modernă, ori, din moment ce s-a precizat că depinde de perspectivă, al unui foarte ciudat puseu de meloman.

(more…)

Klezmer pour violon et piano

Mark Feldman și Sylvie Courvoisier au venit cu materialul de pe Malphas: Book Of Angels vol.3, întâmplător unul din cele mai reușite albume ale seriei, datând de-acum trei ani. Muzica – familiară în ton și în joc cercului de fani, răscântată de cei doi soliști. Îmi dau abia acum seama că, într-un concert care a durat 50 de minute, a fost parcurs aproape întreg albumul – impresia de moment a fost cea a unei selecții bine structurate, cu două sau trei intermezzo rare, melancolice și melodice, printre dansuri și artificii.

Prin urmare, putea ieși un recital solid, într-un stil binecunoscut, bine primit (de noi) dar și lejer stăpânit (de ei), fără mari surprize, cu un ”klezmer pentru pian și vioară” estompând puțin caracterul unei arte mult mai spectaculoase, extravagante, independente, la care cei doi au lucrat în ultima perioadă. Feldman și Courvoisier au găsit însă o soluție mai bună.

(more…)

N-ar merita creat suspans pentru ce urmează, verdictul fiind cel mai puțin important și cel mai clar: am avut marea șansă să mă duc la un concert autentic ”tzadikian”, cu nimeni altul decât maestrul John Zorn în rolul principal. Va urma și elogierea, dar deocamdată simt nevoia unui mare preambul.

Introduction

Am parcurs, în ce-l privește pe John Zorn, în mai puțin de un an, ceea ce unii ar putea numi un ciclu complet. Îi rămân îndatorat pe viață colaboratorului nostru Bibi, al cărui cadou muzical m-a determinat să nu mai amân momentul descoperii, să depășesc faza curiozității suscitate de notorietatea acestui artist. Fără un complex al ”primelor încercări”, fără ”încălzire” (cum ar spune muzicienii), fără preconcepții sau precauții, am reacționat nesperat de bine odată expus primei acolade din creație, una reprezentativ avantgardistă și radicală (nu știu, de exemplu, dacă sunt mulți, chiar și printre fani, cărora orientalul exigent retălmăcit din Ganryu Island, îmbârligatul Locus Solus, minimalismul extrem din Redbird sau dezagreabila compilație First Recordings 1973 li s-au părut reușite, de nu remarcabile). Aprofundarea ce-a urmat o pot numi de-a dreptul virulentă, reușind cel puțin un tur inițiatic al multiplelor proiecte majore – dintre care Masada a fost o ”explozie mută”. La mijlocul lunii mai, m-am deplasat la Paris (cu un avânt uluitor) să-l aud cântând, în cadrul unui dublu concert, susținut împreună cu alți patru iluștri colaboratori (Mark Feldman, Sylvie Courvoisier, Trevor Dunn, Joey Baron).

(more…)

C’est Zorn!

Not quite.

Adevăratul profil al maestrului, peste câteva zile. Deocamdată încă încerc să-mi imaginez cum aş putea să descriu ce am auzit duminica trecută.

Harmonium.ro are plăcerea de a vă anunţa o premieră în istoria (scurtă, de altfel) a micului nostru proiect onlain: o delegaţie!

Cel mai harnic autor de pe blog, Richard Bach, se va deplasa peste nouă mări şi ţări (vreo 2000 de kilometri şi ceva) până la Paris (!) unde îşi va ostoi cu setea de frumos cu un concert dat de unul din muzicienii şi compozitorii săi preferaţi. Iată ce înseamnă să te dedici cu adevărat pasiunilor tale. Chapeau!

(more…)