Petrecere cu manele la Paris
Sunday, June 27th, 2010Nu ştiu cât de familiară vă e tradiţia asta franţuzească, dar eu am început deja să empatizez. Umblă vorba că în centrele universitare – cum ar fi Poitiers – e un bairam continuu, de proporţii legendare. Cât am fost acolo, n-am prins mare lucru. Altfel, în nord, e cam aşa: odata la câteva săptămâni, tineretul fraternizează cu spor şi cu elan înghesuiţi la garsonieră; neapărat vineri noaptea, neapărat muzică dată la maximum, tropăit şi, mai ales, de nelipsit din definiţie, cu urlat şi chiuit. Climaxul e atins pe la 3 dimineaţa, iar stingerea se dă la 4. Cu sfinţenie. O destrabălare foarte cuviincioasă, cu notiţă lăsată la intrare de cu dimineaţă:
“Dragi vecini,
diseară voi fi gazda unei petreceri. Îmi cer în avans scuze pentru deranjul pe care vi-l vom provoca, şi vă rugăm să ne atrageţi atenţia când întrecem măsura. Sunteţi invitaţi să luaţi parte, vă aşteptăm cu drag.
Cutare.”
Un echivalent civilizat al petrecerii cu manele? Eu aşa le zic, un fel de alint pervers. Am pierdut multe ore de noapte din cauza lor, mai ales cand am avut vecini deasupra studenţi. Şi totuşi, îmi sunt simpatice. Sunt… altfel. Iar manelele sunt mai bune. 
