Posts Tagged ‘Robert Schumann’

Festivalul Enescu (4): Zacharias / Orchestre de Chambre de Lausanne

Tuesday, September 13th, 2011
10 septembrie 2011 | Ateneu
 
Schumann – Arabesque op. 18
Schumann – Concertul pentru pian și orchestră op. 54
Schumann – Simfonia a III-a “Rhénane” op. 97
 
Christian Zacharias
Orchestre de Chambre de Lausanne
 

Măi, ce zi a fost! (pentru cititori, asta fiind sâmbăta care a trecut). M-aș putea referi numai la cât de încordat poți deveni pe parcursul unei zile la Festival, mult valabil de când am adăugat și matineul Sabinei Meyer de la Sala Mică a Palatului, lăsând în întregime deoparte programul vocal-simfonic al lui Rozhdestvensky. Dă roade, dar te și roade adânc – iar aici puteți singuri spune unde vine spiritualul și unde pică trupescul. Mă pot blama pentru o după-amiază irosită în încercarea de a risi acel puzzle care a fost prima recenzie la Zacharias (riscând să las o ”neterminată”, nedemnă de orice conotație muzicală clasică, cu o oră înainte de a pleca la Perahia). În schimb, mi-a priit o seară blândă și delectabilă, nicicând îndepărtându-mă din zona Ateneului, prinzând ceva din concertul lui Leșe, apoi chiar Big Band Radio (amestec cuvintele aici?) în Piața Festivalului. În esență însă, s-a întins cu satisfacțiile de la 5pm la 1am. (more…)

Festivalul Enescu (2): Meneses, Zacharias / Orchestre de Chambre de Lausanne

Sunday, September 11th, 2011
9 septembrie 2011 | Ateneu
 
Schumann – Allegro și introducere pentru pian și orchestră op.134
Schumann – Concertul pentru violoncel și orchestră op. 129
Schumann – Simfonia a II-a op. 61
 
Antonio Meneses, violoncel
Christian Zacharias
Orchestre de Chambre de Lausanne
 

Îmi imaginez că oricine cuprins de sensibilitate, de nu și complinitor de entuziast sau meloman, a plecat aseară de la Ateneu, chiar și fiind numai prima seară din cele trei ”midnight delights” la rând în compania Orchestre de Chambre de Lausanne, foarte inspirat, însuflețire dăinuindu-i mai mult, părăsindu-l mai agale (eu, în plus, mă rog și pentru un alt fel de inspirație, acum când mă solicit înspre ore tot mai târzii ale nopții, creionând aceste texte, dar asta e altă treabă). Desigur, trebuie admisă și partea de gală în toate ceste, cu rafinamentul ”suiss-romand” al muzicii impur preluat de toți veniți să-și exerseze cât mai stilat valma pe unica poartă apertă a Ateneului, pregătiți cu replici savuroase de bârfă culturală și avizi savurării unui pahar de vin alb de-a lungul audiției.

Altminteri, am surprins armonie în aproape toate. Îmi vine să o zic într-un mod cu totul nostim. Până și muzica de apel suna mai afabil, fără izul de convocare. Pe scenă, pe pupitrul prim-violoncelistului, partitură deschisă la prima pagină, într-un bronz de veche ediție Breitkopf & Härtel, parcă asortându-se cu bun gust la tot restul de decor.

(more…)